Creşti prea des din mine femeie şi te
Arcuieşti prea neastâmpărat să-mi fie dor de
Tine-reţea regretelor dintre noi
Aştepţi prea mult să crezi că adierea are
La capete linişte şi parcă plângi cu ochii-ţi
Ireali tot ce poate curge din cuvânt şi şoapta
Nenăscută. Şi crede-mă că vreau disperat să te
Adun şi să mă adun din tot ce nu putem crede
Tapetam cu paşi despre tine cuvântul şi mă
Adoram prin tine să mă răsuceşti spre
Măruntaiele fericirii dar pe inima ta numai dimineaţa
Amorţeşte de aceea şi când nu-ţi spun nimic
Şerpuiesc spre tot ce n-o să-mi răspunzi vreodată
(autor:Mircea Crisan)
