Creşti prea des din mine femeie şi te
Arcuieşti prea neastâmpărat să-mi fie dor de
Tine-reţea regretelor dintre noi
Aştepţi prea mult să crezi că adierea are
La capete linişte şi parcă plângi cu ochii-ţi
Ireali tot ce poate curge din cuvânt şi şoapta
Nenăscută. Şi crede-mă că vreau disperat să te
Adun şi să mă adun din tot ce nu putem crede
Tapetam cu paşi despre tine cuvântul şi mă
Adoram prin tine să mă răsuceşti spre
Măruntaiele fericirii dar pe inima ta numai dimineaţa
Amorţeşte de aceea şi când nu-ţi spun nimic
Şerpuiesc spre tot ce n-o să-mi răspunzi vreodată
(autor:Mircea Crisan)
In lumea ta
RăspundeţiŞtergereImagineaza-ti ca plutesti, ca levitezi , ca zbori, c-ai aripi
Sau ca in largul marii tale inoti incet stropit de valuri
Te mangaie raze de soare, prietenul tau cel mai de prêt
Dar cand se supara te arde, nu e la fel de iubaret
Sa stai intins pe iarba si sa adie vantul
Privind albastrul cer, sa zici ca-i mic Pamantul
Sa ai incredere in luna , e mama vitrega din noapte
Caci langa ea mereu s-aduna ingeri, stelute si podoabe
Sa mergi descult aiurea si sa gandesti la toate
Sa crezi ca poti sa faci ceea ce nu se poate
Creezi o lume-a ta, o lume-aparte
Cu zane crai si printi frumosi ca intr-o carte
Eu te trezesc si-ti spun deodata
Ca stiu ce ai … iubesti o fata.
cine este acest poet misterios oare???
RăspundeţiŞtergere